„Oscar și Tanti Roz” de Eric-Emmanuel Schmitt (recenzie)

Loredana Manea

Am ales să fac recenzia cărții “Oscar și Tanti Roz” datorită faptului că pe mine m-a sensibilizat foarte mult și consider că lectura acestei cărții ar putea ajunge foarte ușor la sufletele copiilor din clasele primare prin povestea emoționantă și realistă totodată, care ne este dezvăluită.

În primul rând această carte atrage atenția prin copertă, pe cât de simplă pe atât de sugestivă. Coperta ne face cunoștință încă din primul moment cu Oscar, care este așezat pe un norișor și scrie.

Romanul lui Schmitt este încărcat de metafore și simboluri, care te copleșesc prin crearea unor emoții complexe și te lasă cu multe semne de întrebare la problemele atât de dezbătute de filosofi de-a lungul timpului, dileme ce îți vor încinge creierul însetat de cunoaștere.

         Conținutul cărții constituie o poveste tulburătoare a unui copil pe nume Oscar. “Oscar are zece ani și trăiește într-un spital. Chiar dacă nimeni nu are curajul să i-o spună în față, băiatul, bolnav de leucemie, știe că va muri, iar războiul lui împotriva tuturor izbucnește inocent, pătimaș și deznădăjduit. Singura care-i intră în voie este Tanti Roz, o infirmieră bătrână, neîntrecută în născotit povești moderne, adevărate lecții de viață, în care nici binele, nici răul nu sunt absolute și nimic nu e așa cum pare la prima vedere. Ea îi dă copilului ideea să trăiască fiecare zi ca și cum ar fi zece ani și-l învață să-i scrie epistole lui Dumnezeu ca să se simtă mai puțin singur.” Având-o pe Tanti Roz pe post de ghid, Oscar parcurge printre râsete și lacrimi, itinerarul emoționant al tuturor vârstelor și experiențelor umane îmbogățite de imaginiația lui, care umple spațiile albe și îmbracă realitatea în veșmântul miracolului. Oscar reușește prin intermediul acestor scrisori să-și trăiască adolescența alături de prieteni, să se îndrăgostească la tinerețe, să se căsătorească la maturitate cu prima iubire, să o piardă și în final să regăsească dragostea la apusul unei vieți ca o lumânare care arde la ambele capete.

           Cu fiecare pagină parcursă mi-a fost tot mai greu să accept această dureroasă poveste de viață a unui băiețel de doar 10 ani, îmi doream tot mai mult să apară o minune ca el să se vindece și totul să se schimbe, însă din păcate moartea este iminentă. Acest băiețel m-a impresionat prin prisma puterii pe care o are, fiindcă el încearcă să nu se teamă de moarte și, cred eu, îi iese. El este cel mai puternic personaj al cărții, mai puternic decât doctorii și decât părinții săi, decât asistentele și ceilalți copii, pentru că ajunge să fie împăcat cu gândul că va muri. Curajul său este impresionant, iar faptul că se bucură de ultimele zile ale vieții lui, pe de o parte, îmbucurător, iar pe de altă parte, este extrem de trist.

          Al doilea personaj important al poveștii este Tanti Roz, care din punctul meu de vedere este un înger căzut pe pământ pentru a-i însenina ultimele zile lui Oscar. Aceasta este prietena și confidenta lui Oscar, care nu se teme de faptul că băiețelul va muri, ci încearcă prin energia ei pozitivă și poveștile fantastice să îl facă pe Oscar să se îndepărteze de ideea morții și să îl apropie de Dumnezeu prin scrisorile alcătuite de el către acesta.

         Cred cu tărie că această carte îi poate sensibiliza foarte ușor pe copiii din clasele primare, deoarece personajul principal al cărții este un băiețel de o vârstă apropiată lor și astfel povestea are un impact puternic asupra acestora. Copiii își vor da seama prin lectura acestei cărți cât de importantă este viața lor, cât de mult contează fiecare moment al vieții și că trebuie să ne bucurăm din plin de fiecare zi pe care o trăim alături de familie, prieteni și de cei dragi nouă. Existența și credința în Dumnezeu este un subiect de-o importanță majoră pe care copiii îl vor descoperi în paginile cărții. Copiii vor descoperi și alte aspecte importante datorită personajului principal, și anume,  gândirea pozitivă și acceptarea unei situații emoționante cu zâmbetul pe buze. Cu toate că Oscar suferă de leucemie el este împăcat cu această idee și își trăiește ultimele zile în liniște scriind povești fericite.