Iuliana Rosian
“Eu nu sunt bună la descris lucruri frumoase. Eu înţeleg oamenii nefericiţi, oamenii ciudaţi, ei îmi sunt apropiaţi”, spune Tatiana Ţîbuleac.
Autor : Tatiana Ţîbuleac
Editura: Cartier
Data publicării: 2018
Grădina din sticlă a fost laureată cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură, în 2019. Tatiana Ţîbuleac alege o temă maternă, a copilului neiubit /iubit, ne lasă să cunoaştem care sunt consecinţele tragice ale neiubirii, ce fel de remuşcări sunt în această ipostază şi unde duc toate aceste remuşcări. Este un roman care ne dă senzaţia că citim o poezie, cele 176 de pagini le-am citit într-un timp foarte scurt deoarece eram curioasă să descopar ce se întâmplă cu fata orfană. Este o carte care tratează un subiect dificil , greu de dus. Autoarea încearcă să ne poarte cugândul la acei copii din orfelinate care sunt atât de nefericiţi faţă de copiii care trăiesc alături de familIile lor, în casele lor, iubiti si ingrijiti.
Protagonista acestui roman este o fată care a fost înfiată dintr-un orfelinat sătesc de o femeie singură, încrezătoare, ambiţioasă, care nu ştim ce vrea , să îi ofere acestei fete un viitor prosper sau să îi distrugă viitorul oarecum . Această fată creşte între două limbi, două culturi total diferite. Se numeşte Lastocika şi a fost adoptată la 7 ani de către o rusoaică sticlărească , pe nume Tatiana din Chişinău în ani 80’, când frontierele şi sistemele politice se schimbau. Lastocika alături de mama ei vitregă, învaţă să fure, să lustruiască sticle, să bea şi să nu dea curs invitaţiilor parşive ale bărbaţilor din jur , ea mai învaţă si multe alte lucruri.
Tamara Pavlovna este personajul negativ prin excelență, deși excesele sale maniacale ( strânsul sticlelor fiind o metodă ingenioasă de” imbogățire” în vremea totalitarismului, când însăți noțiunea de bogăție era absurdă), o fac să eșueze în cele din urmă în decrepitudine și nebunie. La limită, asistăm la o bizară manifestare a sindromului Munchausen: mereu cu pretextul facerii de bine agățat ca un breloc imaginar de urzeala discursului educativ și în egală măsură traumatizant, Tamara Pavlovna o exploatează la propriu pe Lastocika punând-o să care plasele cu sticle adunate din tot orașul. Scăpată de regimul claustrant al orfelinatului, Lastocika nu scapă însă și de umilință. Dimpotrivă, iluzia libertății este spulberată curând de regimul draconic la care o supune Tamara Pavlovna.
Pe mine povestea ei de viaţă m-a emoţionat , m-a dus cu gândul că în viaţa reală există persoane care chiar au trăit pe pielea lor povestea acestei fete. Între timp, printre episoadele nenumărate traumatice, copilăria tristă de la orfelinat, relaţia dificilă cu mama ei vitregă, întrebările ei despre motivul pentru care a fost abandonată, chinul de a învăţa limba rusă, apoi limba română, oscilările de identitate, chiar şi abuzurile sexuale, lumea ei se prăbuşeşte, cu excepția iubirii , foarte subtile pe care cei din cartierul în care crește Lastocika i-o arată acesteia așa cum pot, mai ghicit, mai schiopătat , mai pe dos decât ne-am aștepta . Dar iubirea asta există , și într-un fel, toți ceilalți îi sunt mai mult părinți Lastocikăi decât oricine altcineva, mama naturală sau vitregă depotrivă. Desigur, asta nu e suficient să salveze un univers în prăbușire și o inimă care e plină de îndoieli în privința propriului destin.
Această carte este întradevăr una tristă, dar să nu credeţi că toţi oamenii sunt veseli şi fără griji în această lume. Au fost atinse moemente foarte dureroase : dobândirea independenţei, lupta între limba rusă şi limba română , dar şi alte aspecte sociale persistente chiar şi în ziua de astazi. Cartea e frumoasă , dacă asociem experienţa personală , când fiecare are o grădină de sticlă, unde stau adunate toate cioburile care ne-au rănit, dar şi cele care ne-au format ca şi personalitate.
Din punctul meu de vedre cartea „Grădina de sticlă” , scrisă de Tatiana Țîbuleac este o carte care ne învață despre educația civică, cultivă elevului sau celui care o citește o conduită conformă cu normele și etica socială, în vederea aplicării și respectării acestora, dezvoltă sentimentul de responsabilități față de sine si de comunitate, precum și atașamentul , dragostea sau spiritul de sacrificiu față de semeni si patrie. Pe această fată nu a fost cine să o invețe despre valorile morale, precum respectul , politețea, corectitudinea , decența, dar o dată cu creșterea ei și cu cele întâmplate a realizat singură că există aceste valori morale.
Această carte poate ne oferă o lecţie de viaţă , ne ajută să nu facem aceste greşeli când o să devenim mame , să ne lăsăm copiii în orfelinate !
„Într-o lună trec : foamea, arsurile, frica de întuneric,
Dorul de Olea,
Într-o lună, mirosul de orfan iese din piele şi poţi deveni
Ce vrei tu.” – este un citat din carte.