Ioana Teodora Pașcalău
Am citit de curând o carte emoționantă, o carte cum rar mai întâlnești! Așa doresc să-mi încep recenzia! Se numește „Crizantema” scrisă de Kevin Henkes. M-a atras, în primul rând, simplitatea desenelor de pe copertă care nu dădeau multe indicii. Sunt multe cărți frumoase pentru copii, dar uneori avem norocul să întâlnim adevărate povești care ne transpun într-o lume asemănătoare cu a noastră, oamenii, o lume în care până și animalele își vorbesc și se comportă urât unele cu altele.
M-a făcut curioasă titlul… Cine e Crizantema? O fi o floare mai interesantă? Părea destul de captivantă cartea așa că am început să citesc, pagină cu pagină până ce am ajuns la final, asteptând cu sufletul la gură continuarea acțiunii.
Este o carte tradusă din limba engleză de Elena Morariu, publicată la Editura Arthur, București, în octombrie 2017, ISBN 9786067882773, cu ilustrațiile autorului, la mai puțin de 30 de lei.
„Crizantema” este o poveste pe care fiecare dascăl ar trebui să o citească elevilor săi, o poveste, cu tot felul de drame, de tachinări pe care le trăiesc copii noștri sau colegii lor. Este o poveste despre relații colegiale, despre modul în care ne comportăm unii cu ceilalți, despre bullying-ul în sălile de clasă.
Sunt ferm convinsă că toți am avut, când eram mici, la grădiniță sau la școală, un coleg sau colegă mai neastâmpărat care tachina alți copii, era plăcerea lor de a chinui un alt coleg pe care îi vedea mai amărât sau chiar retras. Aici este vorba despre frumoasa carte care îi poate pregăti pe copii să facă față bullying-ul, așa-ziselor răutăți dar și pentru a pune bazele unei discuții despre etică în relațiile colegiale și comportamentul pe care îl avem unii față de ceilalți atunci când observăm o nedreptate.
Așa cum vă spuneam, „Crizantema” este povestea unei fetițe șoricel care este perfectă pentru părinții ei, așa cum fiecare copil este perfect în ochii părinților lui, iar pentru un copil perfect, aceștia doreau să găsească un nume perfect și acesta a fost Crizantema. Fetița creștea sub atenta îndrumare și iubirea necondiționată a părinților până ajunge la școală convinsă că are un nume frumos. Însă atunci când învățătoarea citește numele elevilor din catalog, toți ceilalți copii cu nume obișnuite încep să râdă la auzul numelui ei.
De aici încep o serie de tachinări pe care Crizantema le resimte, colegii spunându-i că numele ei este unul neadecvat, fiindu-i transmise mesaje răutăcioase din această cauză.
Fetița fiind în incertitudine, între școală și casă, prin dragostea necondiționată părinții încearcă să îi insufle sentimentul de perfecțiune, o ființă minunată așa cum a fost pentru ei dintotdeauna, deși presiunea din mediul social era foarte mare încât fetița nu mai dorea acest nume și i se părea chiar urât.
Într-o noapte Crizantema a visat frumos, visa că numele ei este Jane și era tare fericită, era un vis care o liniștea.
Tachinările colegilor pot părea nevinovate, dar au un impact emoțional puternic și pot lăsa răni adânci în sufletul unui copil. Așadar atunci când auzim replici de ofensă din partea copiilor este datoria noastră ca părinți să discutăm cu ei despre efectele pe care le au cuvintele lor aparent nevinovate asupra celor din jur.
Este extrem de important să observăm aceste comportamente inadecvate încă de la cele mai fragede vârste și să le corectăm prin puterea exemplului.
Emoția pe care autorul a construit-o în jurul Crizantemei, de la nașterea acesteia, la emoția părinților când a văzut-o pentru prima dată, ne amintește de propriile trăiri, de copilul nostru, care este perfect în ochii noștri. Ne gândim practic la propriul nostru copil de la prima băița, la prima dată pe bicicletă, emoția primei zile de școală, la toate etapele lui de creștere așa cum și față de Crizantema resimțim o apropiere sufletească și o durere în suflet care nu poate fi înlăturată văzând atâta marginalizare.
Există în carte, o pagină cu o încărcătură emoțională foarte profundă, unde Crizantema visează că este o adevărată floare precum îi este și numele, însă din cauza episoadelor de bullying care a marcat-o acesta visează că una din colegele ei și anume Victoria îi culege petală cu petală până când nu mai rămâne nimic din ea.
Identitatea Crizantemei a fost drastic afectată de comportamentul unitar al colegilor săi.
Finalul poveștii deschide discuții despre cadre didactice și rolul lor în societate. Ce nu a făcut doamna Chud, cum a abordat problema profesoara de muzică, doamna Twinkle? Care sunt consecințele strategiei lor?
Citindu-le copiilor această poveste emoționantă vom stârni unele reacții care le vor da de gândit. E o poveste interesantă care nu se poate uita ușor și citind-o vei descoperi o serie de soluții care vin în ajutor pentru a combate bullying-ul.