Carmen Betea
Dintotdeauna o învățătură, o pildă, o lecție de viață, dintotdeauna toate acestea cel mai bine au fost transmise, din generație în generație, peste timpuri și dincolo de timp, prin povești, legende și simboluri și, mai nou, prin filme. Oamenii iubesc poveștile pentru că ei înșiși sunt povești, iubesc filmele pentru că întreagă viața lor este un film pe care îl trăiesc cu intensitatea clipei, că vor, că nu vor! Chiar dacă se abandonează vieții, și la un moment dat renunță, filmul se derulează în continuare, iar la un moment dat ei revin, își revin, și trăiesc mai departe, pentru a cădea din nou, până ceva, cineva, le aduce aminte că trebuie să trăiască în continuare, pentru că până la final încă mai e! Și iată cum , din fundal se desprinde și simbolul, blitzul, imaginea, cuvântul, desenul, care le readuce aminte din când în când că marele joc va continua și după ce ei nu vor mai fi, învățându-i și pe alții cum e să trăieși pe Pământ, cum e să înțelegi de ce trăiești, cum e să îți aduci aminte ceea ce ai înțeles, cum poți să transmiți mai departe această învățătură, ca să poți să-ți găsești și tu locul, cel ce nu mai ești, printre cei care sunt, ca prezență continuă într-o Lume ce se schimbă clipă de clipă, dar rămâne neschimbată peste veacuri… Doar povestea și legenda pot să facă această conexiune, și din când în când, pentru inițiați, un simbol ,,aruncat” undeva pe-un perete, ca să ne aducă aminte tot de o poveste spusă cândva, pentru a rămâne peste veacuri. De aceea iubim poveștile, legendele, filmele! Pentru că sunt despre noi…
Ragnarok, amurgul zeilor, este un film serial cu adolescenți și pentru adolescenți, este un film norvegian, practic este o fantezie care încearcă să reinventeze mitologia nordică, adaptând-o la contemporaneitate. Cum spuneam, jocul se joacă dincolo de timp, pliindu-se pe fiecare generație, consumând fiecare secundă, cum a făcut-o dintotdeauna…
Producția cuprinde doisprezece episoade, grupate în două serii, primul episod apărând în 31 ianuarie 2020. Deci este un film serial realtiv tânăr, care, după modul în care s-a încheiat ultimul episod, transmite clar mesajul că încă abia a început… Filmul aparține canalului de filme Netflix. Filmul este rodul viziunii lui Adam Price, regizor fiind Mogens Hagedorn.
Dincolo de mitologie, acțiunea se desfășoară într-un mic orășel norvegian, Edda, iar tema este de mare actualitate, poluarea și încălzirea globală. Protagoniștii sunt cei doi frați, Magne și Laurits Seier, doi adolescenți care se reîntorc în orașul natal, împreună cu mama lor. O familie greu încercată, de condiție modestă, copii crescuți fără tată, acesta murind când cei doi încă erau mici. Pe lângă toate acestea, Magne era dislexic și cu probleme de adaptare la mediul social.
Peste această poveste este pliată mitologia, fantasticul, confruntarea dintre bine și rău, războiul primordial, de acești doi adolescenți, într-un crescendo al acțiunilor, depinzând într-un final soarta finală a zeilor. Pentru că descoperim pe parcurs cum Magne se metamorfozează în Thor, cum Laurits devine Loki, cum se adună de-o parte și de alta taberele, cum patronii locali, cei responsabili de poluare, sunt de fapt personaje malefice din vechime, care au supraviețuit timpului, și sunt poziționați în funcții de conducere, oamenii depinzând în totalitate de ei. Familia Jutul domina asupra zonei și nimeni și nimic nu puteau să li se opună, pentru că depindeau în totalitate de salariul pe care îl primeau de la aceștia! Iar familia celor doi băieți nu făcea excepție, mama lor lucrând la una dintre fabricile familiei Jutul. Astfel Giganții, Jutuni, entitățile malefice din vechime, puteau să distrugă Lumea pe care o controlau. Cum? De data aceasta, exterminarea prin poluare.
Tot filmul se desfășoară pe marginea acestei teme. Atitudini, demonstrații, ostracizări, consecințe, sacrificii, renunțări, căderi, bucurii, toate acestea conturează o acțiune ce te ține în suspans de la un capăt la celălalt, obligându-te la raționalizarea unei realități care de altfel poate ar trece pe lângă noi! De ce? Pentru că datorită poluării, actulul sistem social ne obligă pe toți să ne câștigăm existența! Întrebarea este , pănă unde? Având în vedere că Terra suferă de pe urma egoismului nostru! Dar și noi vrem să trăim, nu? Cam acestea sunt frământările sufletești care animează întreg filmul! Loki, personajul negativ, face un joc de rol de excepție, prin dualitatea jocului, binele și răul într-un singur personaj. Acum câștigă binele, pentru ca imediat să triumfe răul, într-un dans derutant care nu te lasă să vezi cum va fi la final, pentru că cel de-al doisprezecelea episod, ultimul din această serie, a transmis clar că răul încă n-a fost învins, Loki întorcând magistral situația în favoarea Giganților, anulând printr-un gest avantajul binelui câștigat prin jerfe de vieți omenești: eliberarea în râu a șarpelui primordial, care va avea un rol determinant în bătălia finală a zeilor, atunci când se va hotărâ soarta Lumii…
Merită văzut! Provoacă la introspecții, provoacă rațiunea să privească dincolo de concret, provoacă mintea să se teleporteze într-un viitor, din care să se întoarcă apoi măcar cu o întrebare la care prezentul este obligat să dea un răspuns: Până când…?
Să nu fie prea târziu…! Războiul nevăzut nu este legendă, el este de actualitate, în carne și sânge, cu fiecare copac tăiat, cu fiecare deșeu radioactiv deversat în pânza freatică… Legendele, dincolo de eroi, dincolo de poveste, tocmai despre asta vorbesc, despre distrugerea Lumii… Să nu lăsăm să se întâmple! Nu suntem decât niște călători în trecere, să ne străduim să lăsăm urme frumoase în urma noastră… Poate vor călca și alții pe ele, ducând povestea mai departe…