Bianca Pamela Bulzan
Educația civică reprezintă o prioritate în învățământul primar. Prin asta se încearcă modelarea personalității copiilor care vor ieși în societate. Prin educația civică vom aduce la cunoștință copiilor regulile societății. Le vom prezenta drepturile și îndatoririle unui cetățean. Trebuie să îi ajutăm să-și dezvolte sentimentul de responsabilitate față de comunitate. Educața civică ajută la dobândirea unor deprinderi și atitudini la baza cărora stă respectul, politețea, decența și corectitudinea.
Voi prezenta cartea de Holly Web pentru a afla întâmplările unei fetițe.
Amy, a găsit o pisicuță și nu voia să o înnapoieze. Educația civică ar trebui să ne învețe că fiecare animăluț care are un stăpân oricât de mult ne-ar plăcea animalul găsit în curtea noastră trebuie să plece la familia lui.
Holly Webb
S-a născut în 1976, la Londra și este o scriitoare britanică, pentru copii. Ea a studiat la Newnham College de la Universitatea din Cambridge, bizantină și medievală istoria artei de la Institutul de Artă Courtauld. A lucrat ca editor până în 2005. Lucrările sale au fost traduse in 31 de limbi inlcusiv rusă și poloneză.
Editura: LITERA, 2016
,,Prima mea lectură” este o colecție special creată pentru a-i ghida pas cu pas pe preșcolari și pe școlari în aventura lecturii. Formatul accesibil, textele ilustrate și adaptate la nivelul de înțelegere al vârstei contribuie la captarea atenției și îi motivează să pășească încrezători în lumea minunată a cărților. Această carte are 126 de pagini, narațiune cu un nivel de complexitate mai ridicat, din literatura modernă și contemporană. Este un roman de mici dimensiuni.
Vârsta recomandată 8-9 ani.
Mi-a plăcut foarte mult această carte deoarce m-am simțit ca într-un desen animat citind-o.
Personajul principal este Amy căruia îi plac foarte mult pisicile, își dorește nespus de mult o pisicuță, dar părinții ei cred, că ea nu este destul de responsabilă pentru a avea grijă de un animăluț de companie. Amy își dorește atât de mult o pisicuță încât într-o zi se rătăcește la ea în gradină o pisicuță neagră pe care după ceva timp o și numește Nera. Era foarte mic ghemotocul acela de blană, nu avea nici zgardă iar Amy era sigură că nu are stăpân. A ținut-o ascunsă în căsuța ei din copac în jur de două săptămâni, îi ducea mâncare și o iubea nespus de mult. Amy avea o prietenă pe nume Lliy căreia îi iimpărtășea toate secretele legate de pisicuță. Lily avea și ea o pisicuță pe nume Stella iar Amy nu înțelegea de ce Lily are voie să aibă o pisică și ea nu. La un moment dat mama lui Amy aflse de pisicuță și chiar dacă la început nu a fost de acord până la urmă a acceptat pisicuța cu condiția să o înapoieze stăpânului care o va căuta cândva.
Momentul care mi-a plăcut cel mai mult a fost momentul în care doamna Jones (stăpâna pisicuței) le-a spus familiei lui Amy că pisicuța poate rămâne la ei fără îndoilă și că pisicuța o pot considera ca fiind a lor (după ce aceasta a fost returnată, iar pisica s-a întors la Amy fără îndoială pentru că acasă mai era o pisică siameză, Charlie, cu care Jet (numele ei anterior), Nera nu se înțelegea deloc, ea credea că motanula i-a furat nu doar stăpânul ci și mâncarea). Amy a început să plângă de bucurie, a strâns- o pe Nera la piept și i-a spus : ,,De acum ești cu adevărat a noastră. Ai venit și nu mai pleci!”
Momentul acesta a fost foarte sesnibil și foarte plăcut încât am putut să simt și eu acea emoție trăită de Amy și de familia ei. I-au cumpărat o zgardă roz ca să nu se mai piardă și ca să nu creadă cineva că nu are stăpân. Zgarda roz îi venea perfect pe blănița ei neagră și luciosă.
Această carte mi se pare foarte drăguță, educativă și atractivă atât pentru copii cât și pentru cei mari. Merită citită. Am rămas plăcut surprinsă citind cartea aceasta pentru copilași. Cu siguranță voi mai citi și alte cărți scrise de Holly Webb.