Andreea Bianca Fetea-Cornea
Mi-a plăcut mult cartea, ea fiind scrisă din perspectiva unei fetițe de zece ani. Povestea aduce în prim-plan, într-un limbaj complet nepretențios două probleme reale și anume hărțuirea în școală a copiilor de către alți copii (fenomen numit bullying) și efectul certurilor dintre părinți.
Protagonista cărții, Hannah, are parte de cele două probleme menționate anterior. Hannah Geller este o fetiță de zece ani, elevă în clasa a V-a, care iubește cuvintele fiind extrem de pricepută la ortografie. Hannah duce o luptă grea, atât la școală cât și acasă, cu o mulțime de lucruri care o frământă, o înfricoșează și cărora nu reușește să le găsește vreo rezolvare.
Familia Geller, adică cea din acest roman, nu înregistrează scene de violență domestică ci doar o prefigurare a acesteia, însă efectul produs asupra lui Hannah este unul destul de mare.
Cele două probleme, fenomenul bullying si efectul certurilor dintre părinți, dezbătute în roman sunt grave, însă eu consider că problema legată de mediul familial plin de certuri o depășește pe cea a fenomenului de bullying. Asta pentru că într-o familie ar trebui să găsești iubire, liniște, apreciere, respect, empatie, un mediu echilibrat în care toți membrii să se dezvolte armonios.
”Eu i-aș cere duhului meu albastru ca toate zâmbetele familiei mele să fie reale pentru totdeauna de acum înainte.” (pagina 49)
Și hărțuirea este o problemă pe cât de gravă, pe atât de des întâlnită. Acest fenomen începe să fie din ce în ce mai des întâlnit. De ce sunt copiii atât de răi? Ce anume îi determină să devină hărțuitori? Răspunsul este oferit oarecum de către Hannah :
”Cred că dacă cineva nu reușește să vorbească despre gândurile sale, până la urmă este în stare să facă ceva nebunesc. Să devină un hărțuitor.” (pagina 231)
Toți avem traume mai mari sau mai mici, toți avem îngropate adânc în noi lucruri care ne-au făcut să suferim și pe care nu vrem sau nu știm să le expunem. Dacă nu le expunem așa cum sunt, atunci nu le putem vindeca, iar daca nu le vindecăm ele nu vor dispărea, ci răzbat la suprafață sub forma unor comportamente negative.
”Este greu să vorbești atunci când lucrurile merg rău în mintea ta. Uneori vrei pur și simplu să observe cineva că nu te simți bine. Sentimentul acesta te poate determina să faci multe lucruri urâte. ” (paginile 250-251)
Hannah este o preadolescentă care se confruntă cu problemele hormonale specifice vârstei, traversează aceste două situații dificile inventând variante fanteziste. Narațiunea este homodiegetică( la persoana I), avem doar perspectiva lui Hannah. Acțiunea nu se desfășoară pe o perioadă lungă de timp, ce pe parcursul a doar căteva luni.
”Dacă aceasta ar fi o poveste” este un roman care merită citit, este scris într-o manieră facilă. Voi încheia cu un citat motivațional, pe care Hannah și l-a imaginat în legătură cu faimoasa piesă a lui Shakespeare.
”Dacă aceasta ar fi o poveste, m-aș duce înapoi în timp și aș fura manuscrisul piesei Romeo și Julieta de la Shakespeare. Într-o cămăruță întunecoasă, având numai o lanternă și o pană de scris, aș schimba sfârșitul Julietei. Julieta ar decide, nu să moară pentru iubirea ei, ci să devină arhitectă, sau actriță, sau scriitoare, cu puterea de a-și alcătui propriile povești.” (paginile 115-116)