Alexandra Silaghi (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
În acest eseu, mi-am propus să vă prezint raportul între acești trei termeni: legal, etic și moral. Cum am putea face o legătură sau o diferențiere între aceștia, fără a înțelege mai întâi sensul fiecăruia?
Așadar, fără cuvinte pretențioase, definiții extraordinare și foarte lungi, fără a mă documenta foarte mult, pot spune că legalitatea înseamnă conformarea oamenilor, mai exact a comportamentului acestora, cu legile aflate în vigoare. Legile au rolul de a stabili ordinea într-o societate, acestea fac referire la comportamentul sau conduita oamenilor, care sunt obligați a se racorda la anumite norme juridice.
Etic, când aud acest cuvânt îl asociez foarte repede cu dreptate, morală, bine, legal și puțin cu religia. Cred că nu fac rău deoarece, etica este o ramură a filosofiei, care se ocupă cu cercetarea problemelor morale. După cum, cred că o parte din oameni au auzit de mari filosofi precum, Socrate, Platon și Aristotel, care au dezvoltat teorii diferite legate de etică și morală, însă singurul fir roșu păstrat de toți a fost conceptul de virtute și fericire, prezent în toate discursurile lor filosofice.
Morala o asociez cu un comportament care să pună pe primul loc obținerea binelui colectiv și/sau individual, în defavoarea răului, respectând regulile de ”bună conviețuire” a oamenilor. În multe cazuri morala este asociată cu religia, deoarece rolul moralei este deosebirea binelui de rău. Cred că aceasta este defapt și diferența între moral și etic. Morala are puternice trăsături religioase, trăsături care se regăsesc de obicei la persoanele credincioase, persoanele care vor și cred în puterea binelui. Moralitatea nu răspunde la anumite întrebări, pe când etica da. Moralitatea are la bază legi nescrise, care respectă reguli precum: să nu faci rău, să nu judeci, să fii corect, să faci bine, să pui interesul/binele aproapelui în fața celui de sine. Însă în sens larg cel mai bun sinonim pentru termenul etic este moral.
În primul rând, putem afirma că există o strânsă legătură între acești trei termeni (legal, etic, moral). Țin să precizez că moralitatea, etica, dar și legile se pot clasifica/distinge în funcție de istorie și geografie. Morala este diferită de la o civilizație la alta, de la trecut (ex. Evul Mediu), la prezent. De exemplu în trecutul îndepărtat era imoral ca femeia să fie considerată egală cu bărbatul, pe când în zilele noastre este perfect moral și normal ca femeia să aibă aceleași drepturi ca și barbatul. Am menționat geografia, folosind același exemplu, vă reamintesc că în Arabia Saudită, femeile putem spune că au mai multe restricții decât drepturi. Acesta este un exemplu bun, prin care îmi susțin afirmația, la noi în țară privind drepturile femeii, legile sunt în strânsă legătură cu morala. Legi care susțin egalitatea între bărbați și femei: directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale; directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, a celor care au născut de curând sau care alăptează etc.
În susținerea afirmației făcute, cum că există o strânsă legătură între etic și legal vin cu următoarele exemple: să presupunem că mergem într-un magazin la cumpărături și fără a realiza ajungem la casa de marcat cu un produs a cărui termen de valabilitate este expirat, în această situație vânzătorul este obligat atât prin lege cât și moral să nu comercializeze, acel produs. Este datoria comerciantului să verifice produsele deținute în spațiul comercial și să asigure calitatea și valabilitatea tuturor produselor. Este dreptul nostru ca în acel moment, dacă nu se dorește înlocuirea produsului cu unul valabil, să apelăm numărul pentru protecția consumatorului, dar moral și omenesc ar trebui să se ajungă la un numitor comun.
Un alt exemplu care poate demonstra legătura dintre acești trei termeni îl reprezintă după părerea mea constituția țării, privind drepturile și libertățile cetățenilor, dreptul oamenilor de a putea să trăiască o viață normală, sigură, dreptul de a putea să își exprime convingerile și de a putea conviețui în bună regulă cu oamenii din jur. Majoritatea legilor din constituție privind drepturile omului, despre care m-am documentat, mi se par a fi morale și etice, de exemplu dreptul la învățătură, dreptul la libera exprimare. Din punctul meu de vedere este normal ca fiecare om sa aibă aceste drepturi, fiecare copil să poată beneficia de un loc în școală, indiferent de starea financiară, statut social, etnie, religie, etc.
În al doilea rând, o să vorbesc puțin despre realitatea „de afară”, raportându-mă strict la această țară, România, deși avem legile constituției și suntem una dintre cele mai religioase țări din lume, asta nu însemnă că oamenii o să respecte și o să fie corecți cu ceea ce se întâmplă în jurul lor, nu o să acționeze mereu moral sau corect. Am spus mai sus că suntem una din cele mai religioase țări din lume, deoarece, cred că religia are legătură cu ce este moral cât și ce este etic, iar unii oameni de multe ori acționează moral sau nu fac o acțiune greșită deoarece mai au un pas de trecut, cel al psihicului, al vinovăției, iar relig ia și credința în Dumnezeu este pasul decisiv în acțiunile acestora. Există multe legi de circulație, care de foarte multe ori nu se respectă, iar polițiștii ar trebui să îi sancționeze pentru nerespectarea acestora, ceea ce mi se pare moral, etic și legal, deoarece de multe ori se poate pune în pericol viața celor din jur care se conformează. Spuneam că deși există aceste legi, ele nu se respectă, de exemplu, plecând de la un meci de fotbal cu mai mulți prieteni, am fost opriții de un echipaj de poliție pentru că, șoferul a făcut stânga pe interzis, avea telefonul în mână și nu avea centura pusă. După ce am fost opriți, polițiștii și-au făcut datoria foarte bine până la un punct, spun asta deoarece, în momentul în care polițistul a spus șoferului cât costă amenda, acesta l-a întrebat dacă nu se poate rezolva și altfel, au mers la mașina poliției și șoferul s-a ales cu o ”amendă” de 10 ori mai mică decât cea pentru faptele săvârșite. Din punctul meu de vedere nu a fost etic deloc ceea ce s-a întâmplat, nu este legal nici să dai, dar nici să iei mită și nici nu mi se pare moral să scapi așa pentru greșelile pe care le comiți. Este un exemplu negativ, poate nu atât de grav, dar se întâmplă la scară mare, în primul rând, eu o numesc fugă de răspundere și neasumare din perspectiva celui care comite fapta, consider ca ar fi trebuit să își asume faptul că a greșit, iar polițiștii respectivi, pe lângă că au comis un lucru ilegal, nu a fost etică acțiunea lor.
Un alt exemplu, care poate să împartă opiniile în două, are de-a face tot cu legea și poliția, de această dată, fiind vorba de un contact între două autovehicule, rezultând fuga de la locul accidentului a unuia dintre șoferi, pe scurt, o seară de toamnă pe un drum drept, un autovehicul (1) intră în depășire, când este paralel cu o altă mașină (2), aceasta nu se asigură și intră și ea în depășire și lovește autovehiculul (1) și își continuă drumul, dar cu ghinion, deoarece un martor i-a urmărit, i-a oprit și le-a spus să se reîntoarcă la locul accidentului. Aceștia s-au întors, acolo fiind prezentă și poliția deja, surpriza mare a fost că acesta nu avea asigurare, iar poliția a considerat că merită să fie iertați de penalizare. Este legal ca poliția să nu aplice sancțiunea unei fapte care nu poate fi contestată? NU. Este moral și etic să pleci de la locul accidentului fără ca nimic să se fi întâmplat? NU. Cea mai mare apreciere și prezență de moralitate, etică și legalitate mi se pare că a avut-o martorul, din punctul meu de vedere a procedat cel mai corect. Poate că polițiștii cred că au procedat moral să nu ii mai dea amendă, datorită faptului că avea mașina avariată și că deja trebuia să mai pună bani, altfel nu cred că au gândit, dar nu și-au pus întrebarea „ Dacă erau victime, dacă era un cunoscut în mașina lovită, ar fi procedat la fel?”, din punct de vedere legal și etic, nu este nici legat, nici etic, iar din punct de vedere moral, înțeleg într-o mică parte gândirea abordată, dar nu pot să o consider morală.
Aceste exemple, reale, demonstrează faptul că mulți oameni preferă să acționeze în favoarea lor, chiar daca nu este moral, etic sau legal. Consider că, suntem un popor care acceptă legea și se conformează acesteia, acționăm moral în cele mai multe cazuri, dar, cred că se prezintă și se promovează prin mass-media, TV, internet, și alte surse de informare, doar lucrurile negative și ne fac să credem că trebuie să fim fiecare pentru el și că trebuie să acționăm doar în favoarea noastră, părerea mea este că suntem ușor de influențat și devenim mulți dintre noi, oamenii care nu suntem.
În concluzie, legea, morala și etica ar trebui să fie mereu într-o strânsă legătură, iar oamenii ar trebui să acționeze după principii bine stabilite să pună preț pe binele lor, dar și a celor din jur și fiecare să-și asume faptele.