Alexandra Monenciu (studentă anul III, Pedagogia învățământului primar și preșcolar)
Interviul a fost realizat cu fostul cadru didactic pentru învățământul primar, doamna Silvia Dumitrescu, pensionată din anul 2003 după ce a activat în mediul rural pentru o perioadă de 36 de ani si 7 luni. Fiind în învățământ pentru o perioadă atât de lungă, m-am gândit ca experiența doamnei Dumitrescu referitoare la evoluția educației civice în învățământul romanesc ar fi folositoare, putând face diferența între generațiile care acum sunt adulți și cei care sunt încă în băncile școlii.
Domnia ei a absolvit Liceul Pedagogic Iosif Vulcan din Oradea, în perioada 1960 – 1966. Din amintirile împărtășite de fosta doamnă învățătoare, educația civică în perioada în care a fost elevă a fost o componentă foarte importantă care a contribuit la formarea acestora în timpul studiilor și mai apoi, în perioada în care a fost învățătoare. Iubind meseria de dascăl și atașându-se atât de tare de copii, după pensionare, doamna Dumitrescu a decis să își continue munca în folosul celor care au nevoie. Meditează copii de clasele primare, contribuind la întărirea și fixarea cunoștințelor și informațiilor primite în mediul educațional și nu numai. Entuziasmul și dăruirea domniei sale pentru această meserie se regăsește în fiecare copil cu care lucrează (și nu sunt puțini, trebuie să adăugăm). Doamna învățătoare își aduce aminte cu drag de generațiile de copii care, adulți devenind, au ajuns în funcții importante și sunt exemple ale societății în care trăiesc.
Mai jos sunt câteva dintre întrebările despre educația civică în România la care doamna Dumitrescu a avut amabilitatea să îmi răspundă.
Î: Ce înseamnă educația civică în și pentru România?
R: Educatia civică înseamna educația morală și de comportament a copiilor care trebuie să își pună amprenta încă din primii ani de școală (de fapt, din sânul familiei să pornească) dobândind un comportament longeviv, pentru că aceasta modelează caracterele copiilor, acest lucru fiind extrem de important. Educatia civica in Romania nu este însă la nivelul dorit și așteptat, dar ne îndreptăm totuși către mai bine. În învăţământul dinainte de 1989 aceasta reprezenta o prioritate, în încercarea de modelare a personalităţii elevului în spiritul valorilor şi principiilor democratice care guvernează demersul societăţii. Această disciplina predată în şcoli deţinea o contribuţie majoră în procesul de înţelegere şi însuşire a practicilor care fundamentează comunitatea şi întregul sistem în care trăim.
Î: Fiind fost cadru didactic în învățământul primar cu o experiență notabilă în spate, care considerați că a fost cursul educației civice de-a lungul anilor în școli? Se văd rezultate sau stagnăm la aceasta categorie?
R: Consider că sunt diferențe primordiale între generațiile trecute și copii de astăzi. De asemenea, este o diferență a educatiei civice în mediul rural și cel urban. Cumva, activând pentru atâta vreme în mediul rural, însă locuind la oraș, am simțit diferențele acestea nu neapărat în postura de învățătoare, ci și ca individ aparținător al acestor comunități. În ultimii ani, din păcate, în școli nu se mai pune accent pe educația civică, pe formarea morală a celor mici, care este atât de importantă. Încet-încet, orele de educație civică au fost înocuite cu cele de matematică sau de literatură, fiind surclasate astfel bazele la care cadrul didactic își poate pune amprenta în formarea unor deprinderi sociale ale elevilor.
Î: Având în vedere că am progresat din punct de vedere tehnologic foarte mult în ultimii 20 de ani și primind acces la o multitudine de informații, cum evaluați comportamentul moral-civic al copiilor din zilele noastre față de cei care acum le sunt părinti?
R: Nu știu dacă perioada comunistă și faptul că societatea era cumva obligată să respecte anumite standarde și reguli a facut ca individul de acum 20 – 30 de ani să fie mai conștient de statutul și contribuția acestuia în mediile în care conviețuiau, însă multe lucruri pare că nu s-au schimbat în bine sau au fost pierdute de-a lungul vremii. Tehnologia este mâna de aur, atunci când este folosită strict în scop educațional, însă copii au acces mult prea devreme la unele informații care nu îi ajută să își dezvolte moralitatea. Poziţia în care se găsesc unii dintre copii e una dificilă, prinşi între stradă şi ce li se pare lor că e bine, părinţi obosiţi, mesajul moralei şcolii şi scăderea dramatică a autorităţii profesorului. Ei trăiesc „într-o stare de incertitudine şi insecuritate pentru că le lipsesc reperele valorice ferme”.
Î: Totodată, tehnologia și accesul la informatii fiind atât de la îndemână tuturor, îndeosebi copiilor, credeți că impactul asupra educației civice a fost unul pozitiv sau negativ pentru societatea democratică?
R: Aici cred că ține foarte mult de fiecare cadru didactic în parte și de cum abordează situația la clasă. Fiind un exemplu moral și dăruind copiilor ocazia să copieze un anumit comportament, o conduită, un stil de viață, copii vor fi tentați să îți dorească și ei aceleași lucruri. Ca și în viață, mereu vor exista lucruri bune sau mai puțin bune, însă de fiecare data avem puterea să corectăm sau să îndreptăm un comportament.
Î: Ce înțelege școlarul mic prin educatia civica? Care sunt deprinderile comportamentale moral-civice observabile astăzi fata de trecut, daca acestea exista?
R: Procesul de educare civică aduce la cunoştinţă tânărului copil o serie de reguli (de circulaţie, norme de prevenire a incendiilor, norme de comportament în cadrul insituţiilor publice) şi probleme cu care se confruntă societatea, pentru a-l determina să înţeleagă realitatea în care îşi duce existenţa şi a-i facilita integrarea şi adaptarea la formele şi valorile vieţii cetăţeneşti. La fel cum am spus și mai devreme, intervenția cadrului didactic este foarte importantă in transmiterea acestor informații si asigurarea ca elevul înțelege acest proces. Se observă faptul că, în ziua de astăzi, copii sunt mult mai receptivi, creativi și curioși în aceasta privință.
Î: Care este importanța educației civice, după părerea dumneavoastră, în școlile românești?
Odată cu venirea la catedre a unei noi generații de cadre didactice, aș spune că educația civică se îndreaptă, cu pași mărunți, acolo unde se dorește. Școala încearcă să sublinieze faptul că rolul educaţiei civice este unul deosebit de important, iar pe elev să înţeleagă contribuţia pe care acesta o are ca membru al societăţii, în calitatea sa de cetăţean informat şi responsabil. Acest demers educativ încearcă să sprijine dezvoltarea unui spirit creativ şi democratic, flexibil şi deschis, capabil de a iniţia ulterior noi strategii de îmbunătăţire a vieţii sociale.
Î: Sunt cadrele didactice conștiente de impactul educației civice asupra societății? Îi acordă importanța cuvenită?
R: Şcoala este instituţia care participă într-un mod decisiv la educaţia generaţiilor tinere ale unei ţări, la transmiterea valorilor culturale şi morale, la construirea premiselor pentru noi schimbări sociale. Sunt de părere că în cele mai multe cazuri, cadrele didactice conștientizează rolul și importanța procesului educației civice și încearcă să realizeze alaturi de copii un viitor moral – civic corespunzător.