Denisa-Alexandra Oniţa (studentă anul III, Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar)
Am ales să fac recenzia unui film deoarece printr-un film reuşim să convingem cel mai repede pe oricine în legătură cu un subiect.
Educaţia civică înseamnă şi incluziune, idee care trebuie să fie insuflată de cineva atunci când vorbim despre copii. Fie că este vorba despre părinţi sau despre profesori, copiii au nevoie de cineva care să îi inspire să vadă egalitatea dintre ei. Profesorii au obligaţia morală de a-i pregăti pe elevi să devină persoane civice cu simţ de răspundere, să fie loiali şi să îşi iubească aproapele. Dumnezeu ne lasă pe fiecare unici în felul noastru, dar cu toţii suntem egali în faţa Lui. Chiar dacă unii copii se nasc cu dificultăţi fizice sau psihice, ei rămân tot copii şi vor să se joace. Au nevoie de joc şi de a se juca cu ceilalţi copii. Au nevoie să fie trataţi ca ceilalţi şi să fie incluşi în colectiv. Din cauza gândirii societăţilor umane, copiii cu dificultăţi sunt priviţi diferit, iar, din păcate, lumea îşi schimbă mentalitatea într-un mod lent.
Este greu pentru copiii cu dificultăţi care nu sunt incluşi, dar şi pentru părinţii acestora, la fel cum Sheila Graschinsky, o mamă din America Latină, se confrunta cu lipsa incluziunii copilului ei pe terenul de joacă. Filmul de animaţie intitulat „Ian” este realizat pentru a promova o societate incluzivă, iar acest scurt-metraj este inspirat din realitate. Filmul este făcut pentru a putea fi înţeles şi de preşcolari dar şi de adulţi, care reuşesc să extragă mai multe substraturi.
Ian este un băiţel de clasa a IV-a care are paralizie cerebrală, iar acesta este dependent de un scaun cu rotile şi comunică cu ajutorul unui calculator. Ian doreşte, ca majoritatea copiilor, să se joace însă ceilalţi copii râd de el, îl umilesc şi nu se joacă cu el. Acesta se luptă pentru a fi inclus în colectiv. La fel ca ceilalţi oameni cu dizabilităţi care se luptă în mod regulat pentru accesul la spaţiile publice, la locurile de muncă şi la incluziunea socială, Ian încearcă să obţină accesul la ceva ce îşi doreşte, la lucrul la care copiii ceilalţi au accesul cu uşurinţă. El încearcă să spargă barierele impuse de societate, iar finalul filmului este pe măsura aşteptărilor telespectatorilor. „Ian” a fost premiat pentru publicul din întreaga lume pe YouTube şi a fost difuzat pe multe canale de desene animate.
Mama lui Ian, Sheila Graschinsky s-a confruntat cu problema incluziunii copilului său şi a dorit să aducă puţină educaţie civică colegilor de joacă a lui Ian. Văzând că în lume este nevoie de mai multă educaţie civică decât şi-ar fi închipuit, aceasta a scris o carte intitulată „Dorul”, carte ce a fost înmânată copiilor de pe terenul de joacă care l-au hărţuit pe Ian şi tot ea a pus bazele Fundaţiei „Ian”, o fundaţie non-profit, pentru a schimba atitudini şi mentalităţi faţă de persoanele cu dizabilităţi. Apoi Sheila Graschinsky a mers la MundoLoco, un studio de animaţie digitală de top din America Latină, pentru a crea filmul de animaţie „Ian” în scopul de a transmite mesajul incluziunii publicului din întreaga lume.
Am să las aici link-ul pentru filmul de animaţie, merită văzut. Vizionare plăcută!